Eu (Maureen) ved o Flamă Mare pe care o recunoștesc ca fiind Flacăra din care vorbește Dumnezeu Tatăl. El spune, "Sunt Eu Acumul Etern. Sunt Creatorul Cerului și al pământului. Dacă ar fi numai copiii mei pe care i-am țesut în pântecele mamei lor să crească pentru a Mă cunoaște și a Mă iubi! Dacă ar fi numai ei să modeleze viețile lor după Poruncile Mele. Cum este, ei iau totul ca o dată de bine, până la viața în sine. Se văd pe eșef ca creatori ai tuturor bunelor și Mă vinovățesc pentru fiecare cruce pe care o poartă."
"Nerecunoștința pe care o primesc depășește cu mult recunoștința. Nu am creat Cerul și pământul în chipuri asemănătoare una alteia. Am creat Cerul ca locuință permanentă pentru cei ce o merită. În Cer este bucuria veșnică și înțelegerea tuturor lucrurilor. Pământul este câmpul de probă, terenul de luptă între bine și rău. Pământul este locul unde sufletele sau Mă dovedește dragostea lor sau pierd mântuirile lor. Nu am creat suflete pentru a trăi pe pământ, ci să treacă prin lumea pământească pentru a petrece Cerul cu Mine."
"Astfel, Eu depășesc conceptele de timp și spațiu astăzi în ziua Mea de sărbătoare pentru a obține sprijin și dragoste din partea celor pe care i-am creat. Subeți-vă la Mine și voi avea grijă de dumneavoastră ca Tatăl Iubitor pe care sunt Eu. Onorați-Mă ca Creatorul vostru."